De ce e importanta vizita prim ministrului Japoniei in SUA pentru pretul saormei de la Dristor

Primo: O doamna si un vagabond

Recent prim ministrul Japoniei a vizitat statele unite ale americii si s-a intalnit cu curcanul-sef.

Punctele de pe ordinea de zi au fost razboiul in Iran, unde trump i-a cerut fara perdea sa ii sprijine militar si Takaichi i-a respuns elegant ca nu se poate ca legi si chestii interne. La care curcanu a facut o criza de ego si i-a amenintat pe japonezi iar cu nucleara in conferinta de presa direct.

 Secundo: Vorbim impreuna, ne intelegem separat

Pe langa subiectele de complezenta discutate la cererea partii americane (razboi, minerale, aiuri si tehnologie) si refuzate politicos de japonezi, partea cea mai importanta e cea de care nu discuta nimeni in presa.

Anume pledge-ul de investitii facut de japonezi in economia SUA la cererea lui trump. 500 de miliarde. Fata de 900 anul trecut unpledged.

Jumate din bani doar pentru ca au fost americanii prea neciopliti.

Tertium: Non datur

De ce a venit Takaichi la trump? Ce nu putea fi rezolvat cu un email? De ce a acordat premierul unei culturi care pune accentul pe saving face sansa unui clown sa ii faca de ras in fata intregii lumi?

Ca altfel nu putea sa le zica alora care inca mai gandesc in tara aia faptul ca Japonia e pe cale sa lase din mana datoriile americanilor si asta o sa arda grav economia mondiala. Ca dincolo de cifrele pe care le vedem acum si bulele pe cale sa se sparga in toate domeniile economice, avem inca o super-mega-giga-ultra bula a investitiilor.

 Situatia de pana acum:

• Japonia a pierdut 30 de ani de dezvoltare cu dobanzi zero sau negative pentru yeni. Si-au ruinat cetatenii cu yield curve control (cap pe long term bond yields) ca sa incurajeze cresterea economica.
• Efectul pervers a fost ca orice investitor din Japonia a cumparat dolari in disperare pentru ca erau singura moneda "sigura" care oferea dobanzi consistente. Japonia s-a transformat in bancomatul omenirii. 
• Daca nu esti japonez si ai orice monenda cu care vrei sa faci bani din investitii, cel mai usor e sa imprumuti yeni cu dobanda zero, sa ii transferi in dolari si sa cumperi us treasuries care dau randament 4%. Dupa ce platesti costurile de conversie, profitul ramas il bagi in buzunar. Asta se numeste Yen carry trade. Sute de miliarde facute anual numai din vanturat bani pe datorie.
• Cand costurile de investitie sunt zero, poti imprumuta yeni la infinit si sa investesti in orice rahat, atata timp cat ai yield mai mare de 0% o sa faci bani.
• De aia ani la rand yen carry trade a fost una din cele mai mari surse de lichiditate pentru omenire

Quarto: Care e ecartul, ce s-a schimbat?

In 2024 banca Japoniei a crescut dobanzile pentru prima data in 17 ani. De doua ori de atunci.

SNP500 a picat cu 6% dupa a doua marire.

Imprumutatul in yeni a devenit mai scump si a inceput sa moara ca practica de a face bani din nimic cu yeni japonezi. Matematica nu mai matematicia.

Banii au inceput sa se repatrieze in Japonia. S-a scumpit yenul. 

Problema acum nu e doar ca se retrag investiitile din State, ci ca americanii nu pot controla yeildurile pe termen lung. FED-ul poate manipula dobanda pe termen scurt si asta poate actiona paliativ pe termen scurt, dar cand dobanzile pe termen lung nu mai sunt asa de sigure pentru ca pietele miros moarte, nu mai poate opri nimeni bulgarele care s-a format deja.

Ray Dalio zice ca bond marketul e coloana oricarei piete. Si e risk-free si default free (cica). Cand nu se mai intelege cererea cu oferta vezi long rates crescand in raport cu short rates. Vezi aurul crescand si monede de refugiu scazand. Si atunci lumea fuge de bonds ca de ceva putred. Cand asta se intampla, dobanzile pe termen lung cresc indiferent de dorinta bancilor centrale sau a FED-ului.

Daca le scade cererea de bonds (aka datorie printata de FED ca sa nu se darame sandramaua) si Japonezii nu mai cumpara ca nu mai are sens financiar, cine finanteaza petrecerea?

Daca japonezii nu mai cumpara, tre sa creasca dobanzile pe termen lung ca sa atragi cumparatori. Da trebuie sa scazi ratele dobanzii pe termen scurt ca FED ca sa incurajezi economia si asa batuta. In timp ce dobanzile pe termen lung raman foarte sus. AKA curba a dobanzilor care se adanceste.

Quinto: si ce daca?

Problema cu bonds-urile americanilor e ca nu-s doar bonds-urile americanilor. 

Fluxul de numerar actualizat e metoada de calcul a valorii unei investitii care e bazata pe cati bani te astepti sa produci in viitor. Banii primiti in viitor valoreaza mai putin decat aia pe care ii avem acum pentru ca inflatie si riscuri, de aia e nevoie sa reducem valoarea banilor in viitor.

Instrumentul folosit pentru asta se numeste rata de actualizare. 

Titlurile de stat pe termen lung is considerate investitii fara risc, vezi Dalio. Ca urmare is considerate baza pentru rata de actualizare. Daca randamentele pe termen lung cresc, creste si rata de actualizare. Daca creste rata de actualizare, valoarea companiei scade.

Daca valoarea companiei scade, scad si actiunile, care or sa se vand la multipli mai mici.  

Daca creste Japonia ratele, valoarea actiunilor GLOBALE scade.

Final: Si de ce imi pasa mie?

Timp de 30 de ani Statele Unite au fost beneficiarul direct si indisputabil al Yen Carry trade. Acum asta e pe duca. Ce vedem acum e o reasezare a temeliilor pietelor de capital de la ez money la altceva.

 

Majoritatea afacerilor de succes romanesc merg pe datorie. Daca randamentele SUA pe termen lung cresc, nu conteaza ca taie FED-ul dobanzile pe termen scurt, o sa ne imprumutam dolari si euro din ce in ce mai scump. Ratele la imprumuturi stau sus pentru toata lumea. 

Dristor Kebab nu se mai imprumuta, nu mai angajeaza, nu mai investeste, fac erabat la calitate pentru a mentine profitul. Sau se reinventeaza, se micsoreaza, pune mai mult accent pe brand si calitate si incepe sa depinda din ce in ce mai putin de imprumuturi.

Si asta e un lucru bun.